Sfanta Lumina de la Ierusalim


Sfanta Lumina se aprinde pe Mormantul Domnului nostru Iisus Hristos in Sambata Mare, ziua, intre orele 12.30-13.30, in timpul Vecerniei Mari. Se stie ca, de-a lungul secolelor, Sfanta Lumina nu se aprinde decat numai la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastreaza dreapta credinta apostolica. Este cea mai puternica dovada care marturiseste ca Ortodoxia este credinta cea adevarata.

Sfantul Mormant este controlat inca din noaptea Vinerii Mari, dupa prohod, de catre cativa politisti civili necrestini – un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica toate obiectele din interior sa nu aiba vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfantului Mormant si controleaza corporal pe arhiereul grec care presara vata pe mormantul Domnului.

Tradiții în prima zi de Paște


O regula stricta cere ca, in prima zi de Paste, ouale sa se ciocneasca numai "cap cu cap", in a doua zi, "cap cu dos", iar in a treia zi "dos cu dos".

Fetele si flacaii obisnuiesc in dimineta primei zile de Paste, inainte de rasaritul soarelui si fara a fi vazuti de nimeni, sa se scalde intr-o apa curgatoare spre a fi "iuti, sprinteni, usori, sanatosi, harnici si iubiti".

In Transilvania s-a practicat, tot in prima zi a Pastelui, Bricelatul. Flacaul care a iesit primul la arat ii pedepsea pe toti cei care gresisera in vreun fel in postul care trecuse, batindu-i la talpi cu un bat numit vergel. Obiceiul se termina cu o petrecere, repetata si in celelalte zile ale Pastelui.

In Bucovina si Banat oamenii se saruta intre ei, imediat dupa Inviere. Pe Valea Jiului, cand canta preotul si cintaretii "Si unii pe altii se imbratiseaza", cei prezenti se strang in brate si-si dau unul altuia mana.

In tinutul Fagarasului, sarutarea si imbratisarea se considera nu numai ca semn de bucurie, ci si de pace. In Banat, aceasta datina inseamna iubire, fratie, uitarea oricarei suparari. Se crede ca cei care se imbratiseaza si se saruta in ziua de Paste se intilnesc pe lumea cealalta.

Tradiţii şi obiceiuri românești de Paşte

Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină : înviererea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, după ce a fost răstignit în Vinerea Mare.

Este o sărbătoare plina de obiceiuri şi tradiţii care difera de la o zona la alta a ţării. De asemenea, în ziua de Paşte sărbătorim şi trezirea la viaţă a naturii după iarna grea.

Vopsirea ouălelor

Poate cel mai cunoscut obicei, vopsirea ouălelor de Paşte are legătură cu scena în care Iisus a fost răstignit pe cruce în Vinerea Mare. Venind să-şi vadă fiul răstignit, fecioara Maria avea în mână un coş cu ouă care s-au înroşit de la sângele Mântuitorului. În tradiţia populară ouăle roşii sunt purtătoare de noroc. Tocmai de aceea, în dimineaţa zilei de Paşte este bine să ne spălăm pe faţă cu apă dintr-un vas în care sunt puse ouă roşii şi monede de argint.

De asemenea, ouăle roşii se ciocnesc la masa de Paşte alături de binecunoscuta replica "Hristos a Înviat! - Adevărat a înviat!". Şi se spune că cei care ciocnesc ouă în ziua de Paşte şi rostesc simultan “Hristos a inviat! - Adevărat a Inviat!” vor fi iertaţi de un păcat greu. Iar descoperirea unui ou cu două gălbenuşuri e semn de căsătorie în curând.

Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru simbolizează chinul şi durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce.
 
Haine noi

În prima zi de Paşte există obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru această sărbătoare, dar şi pentru ca ea semnifică primenirea trupului şi a sufletului, aşa cum se întâmplă cu întreaga natură odată cu venirea primăverii.

Despre Sf. Gheorghe, 23 aprilie

In fiecare an, la 23 aprilie, il praznuim pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta.
Vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. 

Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate.

Datini si Traditii de Pasti


Datinile si traditiile de Paşti sunt in numar mare şi ele se leagă de unele aspecte ale celebrării pascale în forme popular-creştine. Noaptea Învierii este un timp al vegherii, de aceea nu se doarme şi nu se stinge lumina prin case până dimineaţa. Lumina de la biserică se duce aprinsă până acasă, apoi se păstrează pentru anumite practici din timpul verii. În unele sate, cu lumina aceasta şi cu mâţişoarele de la Florii se îndepărta mai demult grindina.

În sec. al XVII-lea, diaconul Paul de Alep scria: "După ieşirea de la Liturghia din ziua aceea, copiii nu au încetat toată noaptea să bată toaca de lemn şi de aramă, după obiceiul lor, pentru că oamenii nu dorm deloc în timpul acestei nopţi de Paşte. Copiii din fiecare mahala şi din fiecare uliţă se adunau la mănăstirea sau la biserica din mahalaua lor, aprindeau focuri în curte, se veseleau zgomotos şi trăgeau clopotele până la al şaselea ceas din noapte." Tot el aminteşte de faptul că "s-au slobozit muschetele", datina împuşcăturilor supravieţuind în Moldova şi Transilvania până în vremea noastră. În Munţii Apuseni, la moţi, se numesc "treascuri". În Bucovina, la unele biserici s-au păstrat "sacaluşuri" cu care se împuşca în noaptea de Înviere (comuna Bilca). Practica aceasta are sensul de a vesti lumii bucuria Învierii şi a da astfel amploare cultului pascal. S. Fl. Marian nota că spre miezul nopţii veghetorii trag focuri de puşcă pentru a-i vesti pe gospodari să se pregătească pentru a veni la biserică, participarea lor la slujbă având semnificaţia preamăririi lui Dumnezeu şi a mulţumirii că-i ţine în viaţă sănătoşi. "Veghetorii" de care aminteşte autorul, erau aceia care la biserică vegheau icoana punerii în mormânt (Epitaful), cu care prilej spuneau povestiri despre patimile lui Hristos.

"Focurile Paştilor"

De asemenea, în această noapte era mai demult obiceiul de a se face, în Moldova, un foc în preajma bisericii, întreţinut până la ziuă, în cinstea Învierii. Practica se ţinea "foarte strict" în Basarabia, unde aproape la fiecare casă se făcea un astfel de foc. Obiceiul se numeşte "focurile Paştilor". Originea este în focul la care s-au încălzit Apostolii în noaptea prinderii lui Iisus.

Floriile Datini si Traditii


Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.

Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moartea, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa.