Sfantul Andrei - Datini si traditii

Noaptea Sfantului Andrei, traditii si obiceiuri romanesti


Pentru noaptea dinaintea Sfantului Andrei, romanii au traditii unice care s-au transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri. In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup... Noaptea Sfantului Andrei ar trebui sa fie Halloween-ul romanilor.
Noaptea Sfântului Andrei, traditie romaneasca

Romani au o traditie frumoasa pentru noaptea Sfantului Andrei care s-a transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri despre ele.
Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca "isi vede lupul coada". Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

In noaptea de 30 noiembrie se aduna lupii


In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Sfantul Nicolae - Datini si Traditii

 Datini si obiceiuri de Mos Nicolae


Nu exista roman care sa nu cunoasca semnificatia zilei de 6 decembrie. Atunci este Sfantul Nicolae, una dintre cele mai fericite zile pentru copiii cuminti. Este ziua in care Mos Nicolae isi scutura barba pentru a aduce prima zapada si, totodata, ziua in care copiii care au fost neascultatori tot anul primesc drept rasplata o nuielusa. Se spune ca, in noaptea de 5 spre 6 decembrie, un mos cu barba alba, pe care nu l-a vazut nimeni niciodata, vine pe la ferestre si, dupa informatii numai de el stiute, pune in cizmulite diferite daruri: pentru copiii cuminti, el are in desaga dulciuri, fructe si jucarii, iar pentru cei nazdravani, o multime de nuieluse.

Aceasta legenda am auzit-o fiecare dintre noi in copilarie si ne amintim cu nostalgie vremurile in care ne pregateam constiincios ghetutele si le lasam la usa sau la geam in asteptarea lui Mos Nicolae. Oricat am fi tras de pleoape sa nu adormim pentru a-l vedea macar o data pe Mosul, acest lucru nu ne reusea, deoarece chiar in clipa in care atipeam, el venea si lasa darurile bine-meritate. Dimineata, mirosul dulciurilor si al primelor portocale care anuntau inceputul iernii ne indrepta teleghidat catre ghetute, iar in acele momente ne incerca un sentiment de bucurie, amestecat cu unul de ciuda ca nici anul acesta nu l-am vazut pe Mos Nicolae. Apoi, gustand cu placere din darurile primite, ne promiteam in mod solemn ca anul viitor vom fi si mai cuminti, pentru a primi mai multe daruri. Aceste amintiri ne indreptatesc sa ducem legenda mai departe si sa o povestim la randul nostru si copiilor nostri.

La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe langa dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata, care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfantul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor, ele au ramas prin existenta unor personaje, cum ar fi Sfantul Nicolae si Mos Craciun.

Lăsatul secului pentru postul Crăciunului - Datini si Traditii

Lăsatul secului pentru postul Crăciunului

Datini si Traditii


În lumea satului românesc, lăsatul secului pentru postul Crăciunului aduce rudele laolaltă, la o masă mare, cu mâncare şi băutură din belşug. Lăsatul secului de Crăciun era, înainte, respectat cu sfinţenie, în Bucovina existând credinţa conform căreia “cine lucrează în această zi îl prind frigurile tot anul”, respectiv că “e rău de bătut piatra peste holde” (Th. Speranţia).

Prima zi a postului Crăciunului cuprinde numeroase rituri de purificare. Resturile provenite de la cină sunt strânse în faţa de masă şi aruncate, cu faţa la răsărit, păsărilor cerului. “Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană de la masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite!” (Tudor Pamfile – “Sărbătorile la români”). Vasele sunt atent curăţate, apoi, în ziua de Spolocanie, aşezate cu gura în jos, “să fie feriţi de pagubă toţi ai casei”. În mod ritualic, femeile spală cămăşile, feţele de masă şi aşternuturile ca să rămână tot anul curăţite. Ciobanii ţin posturile să nu li se prăpădească turma, ca oile lor să fie ferite de fiarele sălbatice şi să nu-şi piardă cărarea. Postul trebuie însă respectat cu înfrânare, evlavie, mărturisire a păcatelor şi multă rugăciune de toţi creştinii, încât să-şi atingă scopul, de act purificator al sufletului.

În tradiţia populară, cu trei zile înainte de lăsatul secului se sărbătoresc Filipii, despre care în lumea satului se spune că apără casa de rele, de foc, de lupi şi de şerpi. “Prin unele părţi se crede că Filipii sunt nişte sfinţi mai mari peste fiarele sălbatice sau peste lupi. Uneori, în timpul Filipilor, se ţine atârnată de lemnul coşului o secure, pentru ca întreaga familie să fie păzită de pagube. (...) De Filipi se lipeşte gura sobei, ca să se lege şi gura lupului. (...)”, aflăm din însemnările lui Tudor Pamfile din volumul “Sărbătorile la români”.

Filipii se ţin cu trei zile înaintea lăsatului secului, în ziua Sfântului Filip. Din cercetările lui Th.D. Speranţia – “Răspunsul la chestionarul de sărbători păgâneşti” – aflăm că “Trei se serbează toamna, în ultimile zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului Aceştia sunt mai buni. (...) Filipii au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor, au fost daţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat. Aceşti Filipi au fost şase fraţi zdrenţăroşi, cari rătăceau prin lume şi aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu ţineau zilele lor. Unul din Filipi, fiind şchiop, a rămas în urmă, şi de aceea se ţine mai târziu, în ziua de 21 noiembrie. Toţi Filipii te mai pot ierta, dar Filipul şchiop – niciodată. Filipii o ţin şi femeile şi bărbaţii, iar mocanii o ţin atâtea zile câţi cai au. De obicei se ţine trei zile, 12, 13 şi 14 noiembrie. Ca să mai scape de ele, le mai dau şi copiilor la căsătorie câte o zi de ţinut. Fiecare noră e datoare să ţină atâtea zile câte a ţinut soacra sa”.

Lasatul secului pentru Postul Craciunului 2016

 Ce trebuie sa stii despre lasatul secului pentru Postul Craciunului


 Din randuielile bisericesti aflam ca se lasa sec in seara zilei de 14 noiembrie, insa, daca aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte. Acest post se incheie pe 24 decembrie. Postul Craciunului ne aminteste de postul patriarhilor si dreptilor din Vechiul Testament si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Dupa cum acestia au postit in vederea venirii lui Mesia, tot astfel se cuvine sa intampinam si noi nasterea lui Hristos.

Primele mentiuni despre tinerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei.

Hotararea ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol, tinut in anul 1166, in timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. Amintim ca inainte de acest sinod, crestinii posteau diferit: unii numai sapte zile, iar altii sase saptamani.

Dezlegari in Postul Craciunului

In Postul Craciunului avem dezlegare la peste sambata si duminica. Dar trebuie mentionat ca prima saptamana a acestui post, pana in 21 noiembrie, la sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, precum si ultima saptamana, in perioada 20-25 decembrie, sunt perioade cu postire mai aspra, zilele de sambata si duminica a acestor saptamani a Postului nu au dezlegare la peste, ci doar la untdelemn si vin.

Datini si Superstitii de Halloween

Superstitii de Halloween

Ai parte de ghinion de Halloween daca : 
– Auzi in aceasta noapte un cocos sau o bufnita cantand de 3 ori .
– Vezi o pisica alba sau te uiti la luna peste umarul tau stang.
– Iti imbraci o camasa pe dos.
– Te dai jos din pat cu piciorul stang.
– Canti inainte de micul dejun sau plangi inainte de cina.
– Deschizi o umbrela in interiorul unei case. 
 

Datini, traditii si superstitii de Halloween



              Datini, traditii si superstitii de Halloween

h1jpg    
                  Noaptea de 31 octombrie incepe sa prinda din ce in ce mai mult teren si in România, ca fiind Noaptea de “Halloween” sau “Sărbătoarea tuturor sfinților”.

Sărbătoarea de Halloween este de origine celtică, fiind introdusă și în alte țări de imigranții irlandezi ai Statelor Unite ale Americii.
Halloween-ul a devenit, în ultimii ani, o sărbătoare cunoscută în toată lumea pe care nu o celebrează doar americanii, ci și alte popoare, printre care și noi, românii. Totuși, această sărbătoare, de Halloween, a început să capete influențe diverse în funcție de cultură, cât și de dorința fiecăruia.

In Mexic echivalentul Halloween-ului este     “ La Catrina “  si se sarbatoreste in noaptea de 1 spre 2 Noiembrie. Mai multe informatii despre aceasta sarbatoare puteti gasi pe -> www.De-Halloween.Blogspot.com/
Alte popoare văd însă sărbătoarea de Halloween ca pe o sărbătoare păgână, o zi în care morții părăsesc mormintele.
Revenind la Halloween-ul  binecunoscut de toti oamenii se zice ca Celtii credeau că în data de 31 octombrie spiritele intrau în comunicare cu cei vii și coborau pe pământ. Oamenii se deghizau în monștri și ieșeau pe străzi pentru a face mult zgomot și, astfel, ziceau ei, speriau spiritele rele.

Superstiţii populare despre stafii, moroi si Strigoi



Superstiţii populare despre stafii, moroi si Strigoi

Se zice că siluetele străvezii şi reci ale duhurilor rele bântuie pe pământ fie în speranţa că-şi vor găsi liniştea, fie pentru a păşi cu încredere în lumea de dincolo. În caz contrar, sufletele rătăcite rămân legate de locurile în care au trăit şi emană energii negative.
Stafiile.  Sunt duhuri rele care bântuie anumite locuri de sau oameni de care erau puternic legate emoţional în viaţa reală .