Sfinte si mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintai intre ingeri stai dinaintea Treimii celei negraite, sprijinul si pazitorul neamului omenesc, care ai zdrobit in Ceruri cu ostile tale capul prea-trufasului diavol si rusinezi pururea pe pamant rautatea si viclenia lui, la tine alergam cu credinta si ne rugam tie cu dragoste: fii pavaza nestricata si coif tare Sfintei Biserici si neamului nostru dreptcredincios, pazindu-ne cu spada ta purtatoare de fulgere de toti vrajmasii vazuti si nevazuti.
Nu ne lasa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fara ajutorul si ocrotirea ta, pe cei ce laudam astazi sfantul tau nume. Iata ca, desi mult gresiti suntem, nu voim sa pierim intru faradelegile noastre, ci sa ne intoarcem la Domnul, ca sa ne calauzeasca spre lucruri bune. Lumineaza mintile noastre cu lumina fetei lui Dumnezeu, care straluceste totdeauna pe fruntea ta ca un fulger la aratare, ca sa putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, buna si desavarsita, in ceea ce ne priveste, si sa cunoastem toate cate se cuvine noua sa le facem si cate sa le trecem cu vederea si sa le parasim. Intareste-ne cu harul Domnului vointa slaba si dorirea lipsita de vlaga, ca intarindu-ne in legea Domnului, sa incetam a ne mai primejdui cu cugetele pamantesti si cu poftele trupesti, aplecandu-ne, dupa asemanarea copiilor lipsiti de minte, catre frumusetile degraba pieritoare ale lumii acesteia si uitand in chip nesabuit cele vesnice si ceresti de dragul celor stricacioase si pamantesti.
Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevaratei pocainte, intristarea cea nefatarnica dupa Dumnezeu si zdrobirea pentru pacatele noastre, ca zilele ce ne-au mai ramas din aceasta viata trecatoare sa le cheltuim nu spre placerea simturilor si hranirea patimilor noastre, ci intru indreptarea cu lacrimi de credinta si zdrobire a inimii, cu nevointele curatiei si cu bineplacutele fapte ale milostivirii.
Iar cand se va apropia ceasul sfarsitului nostru, al slobozirii din legaturile acestui trup pieritor, nu ne lasa pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fara de aparare impotriva duhurilor rautatii care sunt in vazduhuri si obisnuiesc a impiedica urcusul sufletului omenesc la cele de Sus, ca paziti fiind prin tine, fara mpiedicare sa ajungem in salasurile prea-slavite ale Raiului, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.
Si invrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nostru Domn si Stapan, si cazand cu lacrimi la picioarele Lui, cuprinsi de bucurie si umilin a sa strigam: slava Tie, Preaiubitul nostru Mantuitor, Care pentru preamulta dragoste pe care o ai fata de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimite pe ingerii Tai ca sa slujeasca mantuirii noastre! Amin!
