Obiceiul pomului de Craciun

Obiceiul pomului de Craciun

Links : Sfaturi si Idei Pentru Impodobirea Pomului de Craciun

Acest obicei apartine lumii germane pagane sau chiar ariane, de la care treptat, treptat a patruns in sanul popoarelor crestine. Astfel in secolul al XV-lea il gasim la Strasbourg, unde se practica obiceiul impodobirii caselor cu bradulet, in Alsacia si Lorena, dar nu la Craciun, ci de Anul Nou. Din Alsacia patrunde in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca si in Spania, Italia, Elvetia. Poate ca la origine este numai obiceiul popoarelor nordice de a impodobi casele la sarbatorile Craciunului, cu ramuri de brad si de vasc, care cu timpul a devenit traditie, transformandu-se in Pomul de Craciun.

Pe calea protestantismului si a catolicismului a patruns si in Orient. In unele parti ale Rusiei se obisnuia ca ajunul Cracinului sa fie serbat in mijlocul unei paduri de brazi, unde – cel mai frumos dintre ei – era impodobit. Ornamentarea se facea cu lumanari aprinse si era incarcat cu daruri: fructe, flori, panerase sau cutii cu bomboane, jucarii, dantele, etc. La noi gasim acest obicei al impodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi numai la nunta (bradul de nunta) sau la moartea unui flacau sau a unei fete mari.

Idei cadouri / Superstitii - ce nu se da cadou si nu aduce noroc

Nu aduc noroc si nu se ofera cadou:  

• cutite, 

• calimara, 

• valiza,

•  creion, 

• cuie, 

• pila de unghii, 

• centura, 

• fular, 

• umbrela, 

Idei cadouri | Superstitii - Cadouri ce aduc Noroc

Aduc noroc si se ofera ca dar :

• paharul de cristal, 

• salul, 

• vioara, 

• manusile,

•  lampa ( veioza ), 

• tabloul inramat,

•  blana frumoasa, 

• medalia gravata, 

Postul Craciunului – Datini, Traditii si Superstitii

Postul Craciunului – Datini, Traditii si Superstitii

Despre Postul Craciunului

      Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserica, Postului Crăciunului este un post al bucuriei in care omul se curata sufleteste si se apropie mai mult de familie si biserica. De aceea, pe lângă abținerea de la mâncare, placeri trupesti si altele, Biserica propune un program liturgic în care un loc special îl ocupă colindele tradiționale.

    Postul Crăciunului este deosebit de important în religia ortodoxă, deoarece ne pregătește, pe noi creștinii, pentru primirea cum se cuvine a Mântuitorului Iisus. De asemenea, postul este de folos atât pentru suflet cât și pentru trup, fiindcă întărește trupul, pe de o parte, iar pe de altă parte, ușurează și curăță sufletul. Cu alte cuvinte: „Păstrează sănătatea trupului și dă aripi sufletului”!

Colindele, Plugusoarele

Despre colid si plugusor 

In Romania, specifice acestei perioade sunt colindele, aceste minunate cantece de Craciun care preamaresc Nasterea Domnului sau ii lauda pe Mos Craciun si Mos Ajun. 

 Cu 5 zile inainte de Craciun are loc taierea porcului. Obiceiul se numeste „Ignat” si are loc pe 20 decembrie, de Sfantul Ignatie (de unde ii vine si numele). 

Alte traditii specifice tarii noastre sunt mersul cu „Steaua” (vestirea Nasterii Domnului), „Capra” sau de Anul Nou, „Ursul”. 

Ultimele doua obiceiuri au ca protagonisti tinerii flacai care se costumeaza in capra (de Craciun) sau urs (in Ajun de Anul Nou) si merg si joaca la casele unde sunt fete de maritat. 

Lasatul secului pentru Postul Craciunului 2017

 Ce trebuie sa stii despre lasatul secului pentru Postul Craciunului

 Din randuielile bisericesti aflam ca se lasa sec in seara zilei de 14 noiembrie, insa, daca aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte. Acest post se incheie pe 24 decembrie. Postul Craciunului ne aminteste de postul patriarhilor si dreptilor din Vechiul Testament si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Dupa cum acestia au postit in vederea venirii lui Mesia, tot astfel se cuvine sa intampinam si noi nasterea lui Hristos.

Primele mentiuni despre tinerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei.

Hotararea ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol, tinut in anul 1166, in timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. Amintim ca inainte de acest sinod, crestinii posteau diferit: unii numai sapte zile, iar altii sase saptamani.

Dezlegari in Postul Craciunului

In Postul Craciunului avem dezlegare la peste sambata si duminica. Dar trebuie mentionat ca prima saptamana a acestui post, pana in 21 noiembrie, la sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, precum si ultima saptamana, in perioada 20-25 decembrie, sunt perioade cu postire mai aspra, zilele de sambata si duminica a acestor saptamani a Postului nu au dezlegare la peste, ci doar la untdelemn si vin.

Lăsatul secului pentru postul Crăciunului - Datini si Traditii

Lăsatul secului pentru postul Crăciunului

Datini si Traditii

În lumea satului românesc, lăsatul secului pentru postul Crăciunului aduce rudele laolaltă, la o masă mare, cu mâncare şi băutură din belşug. Lăsatul secului de Crăciun era, înainte, respectat cu sfinţenie, în Bucovina existând credinţa conform căreia “cine lucrează în această zi îl prind frigurile tot anul”, respectiv că “e rău de bătut piatra peste holde” (Th. Speranţia).

Prima zi a postului Crăciunului cuprinde numeroase rituri de purificare. Resturile provenite de la cină sunt strânse în faţa de masă şi aruncate, cu faţa la răsărit, păsărilor cerului. “Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană de la masa mea, cu care să fiţi îndestulate şi de la holdele mele oprite!” (Tudor Pamfile – “Sărbătorile la români”). Vasele sunt atent curăţate, apoi, în ziua de Spolocanie, aşezate cu gura în jos, “să fie feriţi de pagubă toţi ai casei”. În mod ritualic, femeile spală cămăşile, feţele de masă şi aşternuturile ca să rămână tot anul curăţite. Ciobanii ţin posturile să nu li se prăpădească turma, ca oile lor să fie ferite de fiarele sălbatice şi să nu-şi piardă cărarea. Postul trebuie însă respectat cu înfrânare, evlavie, mărturisire a păcatelor şi multă rugăciune de toţi creştinii, încât să-şi atingă scopul, de act purificator al sufletului.

În tradiţia populară, cu trei zile înainte de lăsatul secului se sărbătoresc Filipii, despre care în lumea satului se spune că apără casa de rele, de foc, de lupi şi de şerpi. “Prin unele părţi se crede că Filipii sunt nişte sfinţi mai mari peste fiarele sălbatice sau peste lupi. Uneori, în timpul Filipilor, se ţine atârnată de lemnul coşului o secure, pentru ca întreaga familie să fie păzită de pagube. (...) De Filipi se lipeşte gura sobei, ca să se lege şi gura lupului. (...)”, aflăm din însemnările lui Tudor Pamfile din volumul “Sărbătorile la români”.

Filipii se ţin cu trei zile înaintea lăsatului secului, în ziua Sfântului Filip. Din cercetările lui Th.D. Speranţia – “Răspunsul la chestionarul de sărbători păgâneşti” – aflăm că “Trei se serbează toamna, în ultimile zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului Aceştia sunt mai buni. (...) Filipii au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor, au fost daţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat. Aceşti Filipi au fost şase fraţi zdrenţăroşi, cari rătăceau prin lume şi aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu ţineau zilele lor. Unul din Filipi, fiind şchiop, a rămas în urmă, şi de aceea se ţine mai târziu, în ziua de 21 noiembrie. Toţi Filipii te mai pot ierta, dar Filipul şchiop – niciodată. Filipii o ţin şi femeile şi bărbaţii, iar mocanii o ţin atâtea zile câţi cai au. De obicei se ţine trei zile, 12, 13 şi 14 noiembrie. Ca să mai scape de ele, le mai dau şi copiilor la căsătorie câte o zi de ţinut. Fiecare noră e datoare să ţină atâtea zile câte a ţinut soacra sa”.